À l’heure où s’installe la nuit
À l’heure où s’installe la nuit,
Où la lune fécondée
Se galbe de poussière d’or,
Toute drapée de brume nacrée
Aux nuances diaphanes,
Je vous conterai les mélodies du vent,
Les silences camaïeux des neiges dernières,
Les murmures des jeunes pluies printanières,
Je vous emporterai en lisière d’une forêt
Où dort encore la mémoire
Des origines du monde.
En secret,je vous offrirai,
La précieuse harpe bleue,
Dont les gammes divines
S’élèveront jusqu’aux mirages
D’un ciel en ornement,
Comme une tendre caresse
Déposée sur les ailes d’un ange.
La ceasul la care noaptea se lasă
La ceasul la care noaptea se lasă,
Când luna fecundată
Crește-n pulbere de aur
Învăluită-n sidefie ceață,
În culori diafane,
Vă voi povesti ale vântului cântece,
Palidele tăceri ale ultimelor ninsori,
Șoaptele vioaielor ploi primăvăratice,
Vă voi duce la margine de pădure
Unde doarme încă memoria
Originilor lumii.
Vă voi dărui, în taină,
Prețioasa harfă albastră,
Ale cărei game divine
Se vor înălța până la mirajele
Unui cer ca podoabă,
Ca mângâiere tandră
Pe aripile unui înger lăsată.
+
Aujourd’hui je voudrais
Pour préserver le temps,
Aujourd’hui je voudrais
Privilégier l’espace nouveau,
Reprendre respiration avec le vent,
Marcher vers la source essentielle
En cultivant l’intime soif
Des plus intimes impressions,
Des étonnements les plus fulgurants.
Aujourd’hui je voudrais
Ne plus vivre qu’intensément
Dans l’amour de la femme,
Le mystère d’un miracle
Venant de se révéler
Ne demandant que pérennité.
Aujourd’hui ce chemin de vie
Ne vaut d’être vécu qu’au seuil
Symbolique du triangle absolu.
Astăzi aș vrea
Pentru a păstra timpul
Astăzi aș vrea
Să privilegiez spațiul nou
Să respir iar cu vântul
Să pășesc spre izvorul esențial
Cultivând intima sete
A celor mai intime impresii,
A celor mai fulgurante uimiri.
Astăzi aș vrea
Să nu mai trăiesc decât intens
În iubirea femeii,
Misterul unui miracol
Ajungând să se reveleze
Fără să ceară decât perenitate.
Astăzi acest drum de viață
Nu merită trăit decât pe pragul
Simbolic al triunghiului absolut.
+
Aux lisières informelles du monde
Aux lisières informelles du monde,
Des vols d’oiseaux bigarrés
S’étirent en escadrilles
Dans le grand V du silence
D’un demi-sommeil de nuit.
Des perles de pluie,
En forme de chapelet
Contiennent l’énigme
Des premières paroles d’aube,
Saupoudrant parcimonieusement
De ses nuages d’encre,
Les promesses éblouies de la poèsie.
La marginile informale ale lumii
La marginile informale ale lumii,
Zboruri de păsări pestrițe
Se înșiră în escadrile
În marele V al tăcerii
Dintr-un somn al nopții.
Perle de ploaie
În formă de rozariu
Conțin enigma
Primelor vorbe din zori,
Presărând cu parcimonie
Din norii lor de cerneală,
Promisiunile uimite ale poeziei.
+
Dans le silence des nuits
Dans le silence des nuits
Il arrive parfois que les mots
Brulent,écument, hurlent,
Prennent de l’ampleur,
Réveillent les pensées muselées
Lorsque l’histoire devient obscure,
Pour sombrer entre douleur et fascination.
În tăcerea nopților
În tăcerea nopților
Se-ntâmplă uneori cuvintele
Să ardă, să spumege, să urle,
Să ia amploare,
Să trezească gândurile înăbușite
Când povestea devine obscură,
Pentru a se nărui între durere și fascinație.
+
Étrangement le temps
Etrangement le temps se suspend,
Le souffle d’un recueillement m’effleure,
Un silence contemplatif me transporte
Sur le seuil d’un autel d’extase.
Face à cette icône sublime
Au regard mystérieux et pénétrant,
Que singularise la turquoise d’un talisman,
Voici que je touche à l’intime
Des soieries de l’infini,
Des draperies de liturgie.
Au-delà d’étonnantes turbulences
Je m’avance dans un rêve
Drapé des signes passionnels,
Où je vous effeuille, vous décrypte,
Tel un manuscrit parcheminé de beauté.
Vos seins lisses aux veines marbrées
Reflétant l’éclat des étoiles,
Sur le fond de vos yeux bleus
Se dessine une osmose gardienne
De mille nuances d’amour.
De mon alcôve isolée je vous idéalise
Conscient aujourd’hui que la vie,
Nous a peut-être attribué
Le livre initiatique de la légende,
De deux cœurs embrasés
Par l’âme sacrée d’un violoncelle
Où s’unissent nos lèvres jumelles.
Straniu timpul
Straniu se suspendă timpul,
Suflul unei reculegeri m-atinge,
O tăcere contemplativă mă poartă
Pe pragul unui altar de extaz.
În fața acestei icoane sublime
Cu privirea misterioasă și pătrunzătoare,
Singularizată de turcoazul unui talisman,
Iată că ating intimul
Mătăsurilor infinitului,
Vălurilor de liturghie.
Dincolo de uimitoare turbulențe
Pășesc într-un vis
Învăluit de semne pasionale,
Unde vă desfrunzesc, vă decriptez,
Ca pe un manuscris ofilit de frumusețe.
Ai voștri sâni netezi cu vene de marmoră
Reflectând licărul stelelor,
În adâncul ochilor albaștri
Se ivește-o osmoză ce păstrează
Mii de nuanțe de iubire.
Din alcovul meu singuratic vă idealizez
Conștient azi că viața
Ne-a atribuit poate
Cartea inițiatică a legendei,
A două inimi îmbrățișate
De sufletul sacru al unui violoncel
În care se unesc buzele noastre gemene.
+
C’est une simple trace
C’est une simple trace
Dans les arcanes de la nuit,
Gravée sur la transparence
D’une pierre adamantine,
Où des perles de brumes
Enfantent tout en silence
Les premières paroles de l’aube.
E o simplă urmă
E o simplă urmă
În arcanele nopții,
Gravată pe transparența
Unei pietre diamantine,
Unde perle de brume
Nasc în tăcere
Primele vorbe din zori.
+
Le mystère de l’empreinte céleste
Le mystère de l’empreinte céleste
Symbolise la trace
D’un passage d’ange.
Un silence monacal
Nous enveloppe d’une soie
De paix et de sagesse.
Une lueur sacrée
Vacille dans la nuit
Dévoilant la sainte clôture
Du temple de l’initiation
Avec son souffle annonciateur
Tourbillonnant dans le drapé
Des robes de bure,
Glissant dans l’ambiance feutrée
Des dalles luisantes du cloitre
Aux mélancoliques reflets.
Misterul amprentei cerești
Misterul amprentei cerești
Simbolizează urma
Unei treceri de înger.
O tăcere monahală
Ne învăluie într-o mătase
De pace și de-înțelepciune.
Un licăr sacru
Tremură în noapte
Dezvăluind sfânta incintă
Din templul inițierii
Cu suflul lui vestitor
Rotindu-se în cuta
Hainelor de călugăr,
Lunecând în ambianța vătuită
A lucitoarelor dale ale incintei
Cu melancolice sclipiri.
Michel BÉNARD sur Le Manoir des Poètes
Sonia ELVIREANU sur le site de L’Harmattan
LES BELLES PHRASES 